Cel mai frecvent utilizat pentru comunicațiile de date, cablul coaxial este un tip de cablu TV cu mai multe straturi. Secțiunea cea mai interioară este pur și simplu sârmă de cupru cu izolație (dielectrică) care o înconjoară. Apoi este acoperit cu plasă de cupru (folie sau conductor împletit) și acoperit cu o manta izolatoare exterioară, care îl împământă. Dielectricul izolator are un impact mare asupra cablului, inclusiv capacitatea și inductanța cablului. Cel mai elementar, cablul coaxial sau cablul coaxial este o cale de transmisie pentru semnale electrice de înaltă frecvență fără interferențe.
Deși multe soiuri vor avea un dielectric solid, este posibil să aveți unul din spumă cu mult aer sau alt tip de gaz. Acest lucru reduce pierderile prin utilizarea unui conductor cu diametru mai mare la centru. Variațiile de spumă pot oferi până la 15% mai puțină atenuare. Dezavantajul este absorbția sa de umiditate, care crește pierderea.
Acest cablu este unul pe care companiile de televiziune prin cablu îl folosesc între utilizatori (case și întreprinderi) și antena comunității. Derivatul numelui coaxial se bazează pe faptul că cablul are un canal fizic care transportă semnalul înconjurat de un alt canal fizic concentric, iar ambele merg de-a lungul aceleiași axe. Aceste cabluri pot transporta informații pentru un număr mare de mile. Uneori, acestea sunt folosite și de companiile de telefonie de la o locație centrală până la stâlpii din apropierea utilizatorilor sau de companii pentru conexiuni Ethernet sau LAN.
Inventat în 1880 de Oliver Heaviside, un matematician și inginer englez, cablul coaxial nu a fost stabilit ca sistem trans-continental până în 1940 de către AT&T. Structura cablului care include un material izolator adecvat asigură un semnal închis care nu va fi afectat de interferența zgomotului de-a lungul traseului său.
După cum am menționat, materialele și dimensiunile, în special dielectricul izolator, joacă un rol important în succesul utilizării cablului. Deoarece impedanța caracteristică este sensibilă la frecvența semnalului, cablul trebuie să aibă un dielectric care să nu atenueze semnalul dacă este mai mare de 1 GHz. Aplicația dictează caracteristicile electrice ale cablului coaxial, cu un exemplu standard de mediu de putere moderată fiind utilizarea de 50 Ohm. Antenele de instalare rezidențiale sunt la ceva mai mult ca 75 Ohm.
Există mai mult decât un singur tip de cablu coaxial. De exemplu, unele au conectori simpli, iar altele au legături combinate și conexiuni complicate pentru o altă aplicație. Nici nu toate vor fi super rigide, deși acest lucru este obișnuit din cauza construcției, a izolației și a grosimii firului.
Există parametri electrici fundamentali care merg împreună cu un cablu coaxial. Și, desigur, există o modalitate de a calcula acestea. Exemple scurte sunt mai jos.
Pentru capacitatea de șunt pe unitate de lungime, din nou, toate acestea depind de aplicația și mediul în care se vor afla cablurile. Unele probleme asociate cu utilizarea cablurilor coaxiale pot include scurgeri de semnal, zgomot, bucle de masă și curent de mod comun. Câmpurile electromagnetice pot trece prin ecranul unui cablu (sau invers) și pot provoca zgomot sau întreruperea semnalului.
Pentru mai multe despre cabluri și instalare: „Cum se instalează cablul multiconductor”, dați clic aici pentru informații despre cablurile cu mai multe perechi, pe cablurile coaxiale RG59 și RG6.
